Directionare 2% din impozit

Puteti directiona 2% din valoarea impozitului dvs. catre o organizatie neguvernamentala. Alegeti pe cat posibil organizatii pe care le cunoasteti sau de care ati mai auzit pentru a fi siguri ca banii sunt folositi cat mai eficient. Domeniul in care doriti sa activeze organizatia depinde numai de dvs.; ganditi-va insa ca acesti bani pot rezolva probleme din jurul dvs. care afecteaza comunitatea in care traiti.

Copiii, educatia, varstnicii, somerii, persoanele bolnave sau cu nevoi speciale, protectia mediului sau a animalelor, cultura, cercetarea sunt doar cateva din domeniile in care un procent din impozitul dvs. poate avea cu adevarat un impact.

Reflectii

Am descoperit prea tarziu Frumosul, mult prea tarziu pentru a mai intelege ca FRUMOSUL poate deveni, la un moment dat, un Frumos mult prea Frumos, unul apreciat si adorat. Era tarziu sa scriu despre Frumos, oamenii mi-au luat-o inainte, prin poezii nesfarsite de veacuri, prin romane pe care vrei sa le citesti, sa le citesti si iar sa le rasfoiesti, era tarziu sa cant despre Frumos, sunt cantari, poezii care ridica-n slavi pana si cel mai neinsemnat element al lumii. Tatal meu spunea ca nu-l intereseaza Frumosul, ca e frumos ce-ti place tie... mda, cuvinte atat de banale, gandite si zise de atatia si atatia oameni. Tatal meu isi taia ciorapii cand erau prea stramti, doar in partea de sus, ii purta asa prin bocanci ca nu-l vedea nimeni. Si ciorapii aceia, pentru el, erau comozi, ii punea mult mai des decat pe cei normali si noi. Deci, ce era Frumosul pentru tatal meu?

Nici nu stiam ce inseamna Binele pentru omenire in vremea copilariei, cand mie imi placea sa fac atat de mult rau copiilor de varsta mea! Locuia o fata in dreapta casei noastre, una ciufulita si vesnic nepieptanata, aveam o satisfactie nemaipomenita sa o trag de par aproape in fiecare zi. Lacrimile ei imi incantau inima, parca radea demonul din mine! Mama imi spunea mereu sa nu impart nimic cu ceilalti, sa tin numai pentru mine, sa fiu nemiloasa si sa nu mai vorbesc cu puii de tigan.

Cat de mult astept un moment sa-mi descopar o latura ascunsa din mine, sa o simt, sa o vad, sa o studiez, sa-mi dau seama daca este din mine sau e doar rodul imaginii pe care as vrea sa o am despre mine!

Epilat in stil clasic

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu sunt o persoană foarte pretenţioasă, mai ales când vine vorba de epilat şi nu fac referire la durerea pe care, noi, femeile, suntem nevoite să o suportăm, ci vorbesc de calitatea serviciului în sine. În ultimul timp am tot schimbat saloanele de cosmetică pentru că nu sunt mulţumită de rezultat. Epilatul a devenit, se pare, pentru cele care se ocupă cu acest procedeu, doar o modalitate de câştig şi... cam atât.
Astăzi, nemaiputând să aştept încă o zi cu bagajul lânos pe care l-am moştenit de la părinţi, am decis să merg la un alt salon pentru a-mi îndepărta reziduurile de pe picioare. Am intrat în camera specială epilării şi m-am aşezat pe scaunul lung, supraetajat. Doamna, la o vârstă de peste 50 de ani, care lucrează în domeniu de vreo 30 de ani (am aflat de la dumneaei), a început să-mi întindă ceara ca şi cum ar spoi pereţii. După două minute a intrat în cameră, poftită de doamna cosmeticiană, o altă femeie care, din câte am dedus, era responsabilă cu procurarea materialelor şi cosmeticelor. Nu mi-a plăcut că m-a văzut aşa, eu sunt o persoană pudică, nu accept ca, în afară de cosmeticiană, să mă vadă şi altcineva cu păr de 2 centimetri pe picioare. După ce şi-au încheiat socotelile, am rămas doar noi două. Ce metodă de epilat avea femeia! Aţi jumulit vreodată găinile? Cam aşa se proceda pe picioarele mele. Am deschis un dialog cu dânsa pentru că vroiam să aflu de cât timp este cosmeticiană şi din cauza faptului că-mi părea cam plictisită de ceea ce îmi făcea. Îmi tot stătea în gând să o întreb dacă a frământat vreodată cocă pentru cozonaci că prea apăsa banda pe piciorul meu.
Am avut proasta inspiraţie să îi spun că am lucrat pe vas de croazieră şi cât câştigam, o să vedeţi în rândurile următoare de ce spun că regret momentul. Gata! Am terminat, ce uşurare! Acum urma partea siropoasă: plata. 45 de lei. De ce atât? Întreb eu năucită, în condiţiile în care un epilat lung picioare costă 30 de lei. Păi ştiţi, v-am pus şi acolo, pe decolteu. Nu zău! Păi cine te-a pus doamnă să-mi pui pe DECOLTEU, dacă eu mi-am exprimat clar dorinţa că vreau doar pe picioare (era ecoul meu interior care urla să fie auzit)? Am murmurat un: Da? N-am mai pomenit aşa ceva! I-am dat un mulţumesc ironic şi am plecat ca vijelia, părându-mi rău că am ales acel salon unde calitatea ZERO, dar bani în plus ştim să cerem. N-am primit nici chitanţă. Să tot zici oamenilor străini unde ai muncit.
Doamnă, you made my day!