Am descoperit
prea tarziu Frumosul, mult prea
tarziu pentru a mai intelege ca FRUMOSUL poate deveni, la un moment dat, un Frumos
mult prea Frumos, unul apreciat si adorat. Era tarziu sa scriu despre Frumos,
oamenii mi-au luat-o inainte, prin poezii nesfarsite de veacuri, prin romane pe
care vrei sa le citesti, sa le citesti si iar sa le rasfoiesti, era tarziu sa
cant despre Frumos, sunt cantari, poezii care ridica-n slavi pana si cel mai neinsemnat
element al lumii. Tatal meu spunea ca nu-l intereseaza Frumosul, ca e frumos
ce-ti place tie... mda, cuvinte atat de banale, gandite si zise de atatia si atatia
oameni. Tatal meu isi taia ciorapii cand erau prea stramti, doar in partea de
sus, ii purta asa prin bocanci ca nu-l vedea nimeni. Si ciorapii aceia, pentru
el, erau comozi, ii punea mult mai des decat pe cei normali si noi. Deci, ce era
Frumosul pentru tatal meu?
Nici nu stiam ce inseamna Binele pentru omenire in
vremea copilariei, cand mie imi placea sa fac atat de mult rau copiilor de
varsta mea! Locuia o fata in dreapta casei noastre, una ciufulita si vesnic nepieptanata,
aveam o satisfactie nemaipomenita sa o trag de par aproape in fiecare zi.
Lacrimile ei imi incantau inima, parca radea demonul din mine! Mama imi spunea
mereu sa nu impart nimic cu ceilalti, sa tin numai pentru mine, sa fiu nemiloasa
si sa nu mai vorbesc cu puii de tigan.
Cat de mult astept un moment sa-mi descopar o
latura ascunsa din mine, sa o simt, sa o vad, sa o studiez, sa-mi dau seama
daca este din mine sau e doar rodul imaginii pe care as vrea sa o am despre
mine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu