marți, 16 octombrie 2012

Simbolul pierdut

Am citit de curând Simbolul pierdut de Dan Brown (autorul romanelor: Codul lui da Vinci, Îngeri și demoni, Fortăreața digitală, Conspirația), acesta fiind cadoul primit de la fratele meu de ziua mea de naștere, și în rândurile de mai jos vreau să vă dau câteva detalii despre această carte nemaipomenit de captivantă, bogată în informații de cultură generală și din alte domenii și care merită parcursă pagină cu pagină.
“A trăi în lume fără a deveni conștient de sensul ei este ca și când ai rătăci într-o mare bibliotecă fără a atinge nici o carte (Învățăturile secrete ale tuturor timpurilor).” Aceste rânduri ne sunt date să le citim când deschidem la prima pagină a romanului, cuvinte care ne îndeamnă să medităm asupra noastră ca oameni și ca tot universal.

Acțiunea se petrece în Washington și începe atunci când profesorul Robert Langdon este chemat de către bunul său prieten, Peter Solomon, să țină o prelegere în clădirea Capitoliului. Profesorul se supune dorinței lui Solomon și sosește în Capitoliu, dar după câteva minute se întâmplă ceva ieșit din comun și totodată înfricoșător: este găsită mâna secționată a lui Peter. Langdon nu are de ales decât să accepte cerințele celui care îl are pe Peter și să pornească în căutarea piramidei masonice care ascunde Misterele Antice, cu speranța ca viața acestuia să fie curmată. Peter Solomon este un important mason (ajuns la cel mai înalt grad al masoneriei, gradul 33, simbol înscris pe inelul acestuia) și un filantrop foarte cunoscut. În căutarea Misterelor Antice, profesorul dă de informații surprinzătoare din domenii ca astronomia, astrologia, fizica, istoria, istoria religiilor, religie, misticism, noetica și multe altele care îl fac să conștientizeze că lumea e plină de mistere de care habar nu avem și care fac ca romanul să pară din ce în ce mai captivant.

“– Spuneți -mi, domnule profesor, credeți că asemenea informații deosebite chiar există?
Langdon nu prea știa cum să răspundă. Misterele Antice constituiseră întotdeauna cel mai mare paradox al carierei lui academice. Fără excepție, toate tradițiile mistice ale lumii aveau în centru ideea că există o cunoaștere secretă, capabilă să confere omului puteri mistice, aproape divine: Tarotul și I-Ching-ul le îngăduiau oamenilor să prevadă viitorul; alchimia le dăruia nemurire grație miticei Pietre Filozofale; practicile Wicca le permiteau adepților avansați să facă farmece potente. Și lista putea continua.
Ca om de știință, Langdon nu putea nega existența istorică a acestor tradiții; numeroase documente, artefacte și opere de artă sugerau în mod limpede că anticii dețineau o serie de cunoștințe pe care le împărtășeau doar prin intermediul alegoriilor, miturilor și simbolurilor, astfel ca numai cei corespunzător inițiați să poată avea acces la puterea lor deosebită. [...] ” – Fragment din Simbolul pierdut 








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu