Suna telefonul.
-E EA? Ai spus ca nu-i raspunzi, cel putin nu cat sunt eu langa tine...
-Alo! Ceau! Ce faci? ... Da? Pai de ce nu mi-ai zis ca-i ziua lu' maica-ta? De stiam, ii cumparam si eu niste flori..., murmura el cu glas bland.
Ea statea sub patura, pitita, ascultand in tacere toata conversatia, adulmecand fiecare cuvintel. Se intreba mereu ce fel de fata e EA. Da, sigur e o fata stearsa, care nu prea are multe de spus... Si totusi este cu el, e iubita lui, el o place chiar foarte mult pentru ca nu vrea sa renunte la ea sub nici un pretext. Oare o iubeste? Dar pe mine inca ma mai iubeste? Nu, nu cred, de fapt, m-a iubit vreodata? Ce mai caut in patul lui acum daca nu m-a iubit niciodata? Poate totusi simte ceva...
Gramada de intrebari nu-i dadea pace, era un haos in capul ei, nu gasea nici un raspuns coerent, un raspuns care sa o multumeasca, sa o amageasca... Nu mai auzea nimic din conversatia celui pe care il iubise candva si nici nu mai vroia sa auda, isi pusese mainile pe urechi, nu mai rezista sa fie acolo, prezenta, la convorbirea celor doi indragostiti, lacrimile ii curgeau tot mai repede, desi incerca sa se abtina, dar parca era peste puterile ei. S-a ridicat, si-a luat fusta si bluza repede, fiecare clipa petrecuta acolo o chinuia si mai tare, vroia sa plece de indata.
- Ce faci? Mai stai...
Ea nu scotea nici un cuvant...
- Nu vroiam sa fie asa...
- Imi pare rau ca nu te-ai purtat si cu parintii mei asa cum te porti cu parintii ei. Ce ti-au facut parintii mei? Te-au considerat copilul lor, ai avut aprecierea lor - spunea ea printre suspine.
- Pentru ca atunci cand ma uitam la ai tai, parca ii vedeam pe parintii mei...
A iesit fara sa se uite in urma, lacrimand intruna. Cum? Ii vede pe parintii lui in ai mei? Ai lui care sunt dependenti de alcool, care se cearta zi si noapte, care sunt datori vanduti sunt comparati cu ai mei? Nimeni, niciodata nu vorbise asa despre parintii ei, era cea mai mare ofensa pe care i-o adusese cineva la adresa celor dragi. Simtea cum durerea celor auzite ii strapungea inima, in minte ii rasunau cuvintele lui si abia mai putea sa respire de atatea suspine.
Gata! Acum stie ca nu mai are rost ceea ce spera. El este cu cealalta.
-E EA? Ai spus ca nu-i raspunzi, cel putin nu cat sunt eu langa tine...
-Alo! Ceau! Ce faci? ... Da? Pai de ce nu mi-ai zis ca-i ziua lu' maica-ta? De stiam, ii cumparam si eu niste flori..., murmura el cu glas bland.
Ea statea sub patura, pitita, ascultand in tacere toata conversatia, adulmecand fiecare cuvintel. Se intreba mereu ce fel de fata e EA. Da, sigur e o fata stearsa, care nu prea are multe de spus... Si totusi este cu el, e iubita lui, el o place chiar foarte mult pentru ca nu vrea sa renunte la ea sub nici un pretext. Oare o iubeste? Dar pe mine inca ma mai iubeste? Nu, nu cred, de fapt, m-a iubit vreodata? Ce mai caut in patul lui acum daca nu m-a iubit niciodata? Poate totusi simte ceva...
Gramada de intrebari nu-i dadea pace, era un haos in capul ei, nu gasea nici un raspuns coerent, un raspuns care sa o multumeasca, sa o amageasca... Nu mai auzea nimic din conversatia celui pe care il iubise candva si nici nu mai vroia sa auda, isi pusese mainile pe urechi, nu mai rezista sa fie acolo, prezenta, la convorbirea celor doi indragostiti, lacrimile ii curgeau tot mai repede, desi incerca sa se abtina, dar parca era peste puterile ei. S-a ridicat, si-a luat fusta si bluza repede, fiecare clipa petrecuta acolo o chinuia si mai tare, vroia sa plece de indata.
- Ce faci? Mai stai...
Ea nu scotea nici un cuvant...
- Nu vroiam sa fie asa...
- Imi pare rau ca nu te-ai purtat si cu parintii mei asa cum te porti cu parintii ei. Ce ti-au facut parintii mei? Te-au considerat copilul lor, ai avut aprecierea lor - spunea ea printre suspine.
- Pentru ca atunci cand ma uitam la ai tai, parca ii vedeam pe parintii mei...
A iesit fara sa se uite in urma, lacrimand intruna. Cum? Ii vede pe parintii lui in ai mei? Ai lui care sunt dependenti de alcool, care se cearta zi si noapte, care sunt datori vanduti sunt comparati cu ai mei? Nimeni, niciodata nu vorbise asa despre parintii ei, era cea mai mare ofensa pe care i-o adusese cineva la adresa celor dragi. Simtea cum durerea celor auzite ii strapungea inima, in minte ii rasunau cuvintele lui si abia mai putea sa respire de atatea suspine.
Gata! Acum stie ca nu mai are rost ceea ce spera. El este cu cealalta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu