Am plecat spre judetul Neamt cu multa voie buna, pe drumuri
insorite si inverzite. In prima zi in care ne-am cazat la o pensiune mai
retrasa, dar foarte primitoare, am trecut pe la Manastirea Agapia si Manastirea
Varatec. Desi era innorat afara, oamenii de aici pareau ca ignora razvratirea
norilor si erau nerabdatori sa intre pe taramul manastirilor, ca si noi, de
altfel. Aerul proaspat, asezarea caselor, animalele si pomii cu fructe din camp
mi-au amintit de anii copilariei pe care i-am petrecut la tara ,
undeva in judetul Valcea. Am ramas placut impresionata de aspectul chiliilor cu
usi si geamuri mici, cu multe flori pe prispa si foarte ingrijite. Am vazut si
mormantul faimoasei poete, Veronica Micle, pe a carei piatra funerara se citesc
urmatoarele versuri: “Si pulbere tarana din tine se alege/Caci asta e a lumii
nestramutata lege./Nimicul te aduce, nimicul te reia/Nimic din tine-n urma nu
va ramanea.”
A doua zi am urcat la mareata Cetate Neamt unde am primit o
adevarata lectie de istorie."Din Targul Neamtului prin mahalaua linistita a tutuienilor, iesim spre cetatuie... iesim sub dealul rapos... cateva case razlete stau pitite, infricosate ai zice, amenintate intr-una de primejdia bolovanilor uriasi care atarna pe coasta ... Si printre casutele acestea, printre creturile coastei salbatice si pustii, prin negrul padurii care acopera magura se zareste trista ramasita a Cetatii Neamtului" (Mihail Sadoveanu). Am dat de informatii de care habar nu aveam, dar
am fost incantata sa le aflu. In interiorul monumentului, fiecare camera incearca
sa redea intr-un mod cat mai real vremurile celor doi domnitori, Petru I Musat
si Stefan cel Mare, desi pe mine m-au cam infiorat figurinele din unele
incaperi. Totusi, daca esti in cetate, e imposibil sa nu simti ca parca apartii
acelor timpuri si ca in orice clipa vei fi atacat de otomani (nu se stie
niciodata :) ). De aici, se zareste orasul Targu Neamt, care adaposteste case
memoriale ale unor scriitori faimosi.
In urmatoarea zi am pornit cu mult avant spre Cheile Bicaz,
dar mai intai am dat o raita pe la casa memoriala a lui Ion Creanga din
Humulesti si a Veronicai Micle din Targu Neamt. (Ma pierd uitandu-ma la tine/Cuprinsa de un farmec sfant,/Si-n sufletul meu iar revine/Dorul ce-avui pe acest pamant. V.Micle - Portret). Urmatorul popas de tip vizita
l-am facut la Manastirea Bistrita care ocupa un loc special in preferintele
mele. La chei nu am mai ajuns pentru ca ne-am abatut de la drum, dar am trecut
pe la Barajul Izvorul Muntelui si apoi am luat-o pe drumul paralel cu lacul. Zona
m-a fascinat prin culoarea de verde combinata cu albastrul cerului (cine a
vazut, stie despre ce vorbesc), prin asezarea caselor rasfirate pe dealuri si
oglindirea razelor de soare in apa care parca se ascundea printre coline. Stiti
prea bine ca frumusetea unui loc nu o poti reda in totalitate, in cuvinte, asa
ca va invit sa faceti un mic tur pana acolo sa va convingeti de aceasta
priveliste superba. Ochilor mei le-a placut ce le-am dat sa vada, dar sunt
nesatui pentru ca sunt lacomi dupa locuri noi si peisaje multicolore.
Si pentru ca tot ce-i frumos dureaza, in medie, 3 zile, asa
s-a intamplat si in cazul nostru. A
treia zi ne-am pregatit de plecare si am facut un ultim tur pe la Manastirea
Neamt, casa memoriala Mihail Sadoveanu, Manastirea Secu si Manastirea
Sihastria.
Si totusi, as mai face un tur … VA URMA
”Cel care pleaca intr-o calatorie nu este niciodata acelasi
cu cel care se intoarce.” proverb chinezesc
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu